Fragmente de gand

De cate ori putem declara fara nicio urma de indoiala ca suntem fericiti, ca simtim pentru o clipa macar ca timpul se opreste in loc, ca nimic si nimeni nu poate strica acele clipe de satisfactie deplina?
Fericirea vine atunci cand te astepti mai putin si as indrazni sa spun cand ti-o doresti mai putin. Am 23 de ani si am fost fericita de cateva ori, fara urma de indoiala, fara atingerea vreunui regret. Am privit omul iubit cum doarme si as fi inghetat timpul, sa il am pe veci, acolo, pentru mine. Am cunoscut un om, care in mai putin de o saptamana, mi-a rasturnat intregul univers. M-a facut sa uit de tot ce traisem pana atunci, sa uit de orice temere si sa traiesc momentul, clipa in care ma tine de mana si uitam de tot ce ne inconjoara, ne ridicam deasupra unor idei preconcepute, a unor principii, a unor comentarii inutile, deasupra lucrurilor marunte. Sufletul meu i s-a deschis, pentru ca a stiut cum sa ii vorbeasca. Viata mea l-a primit cu portile deschise, fara sa se gandeasca la consecinte. Si a fost omul care mi-a adus fericirea, mi-a pus lumina pe chip, m-a facut frumoasa, am iubit si am trait pentru el, cu el. Fericirea este egoista. Clipa de fericire este singulara. Noi am gasit calea de a o imparti la doi, fara a-i diminua din intensitate.
Sufletului meu de femeie sau mai curand mintii mele care mereu se intreaba, analizeaza si taie firul in patru fara-ncetare, i-a fost greu sa accepte. Nu era un moment planificat. Sunt genul de om care se gandeste inainte sa ia o decizie in viata, oricat care ar fi gradul ei de importanta. Acum, nu. Nu am mai avut timp de decizii. Soarta mi-a demonstrat ca lucrurile din viata noastra nu sunt planificate de noi. Ci doar ne dau impresia a fi. Mi-a fost si imi este greu sa inteleg de ce se intampla unele lucruri. In situatia pe care o tratez acum..imi e greu sa inteleg cum un om care nu stie mai nimic despre tine, poate sa se apropie de sufletul tau si sa il atinga cu aratatorul fara sa faca vreun efort, cum eu care nu stiu nimic despre el pot sa fiu femeia care il face fericit ... cum pot doi oameni sa se intalneasca si sa isi schimbe reciproc viata in doar o saptamana?!..
Nu am o experienta bogata de viata. O construiesc cu fiecare zi care trece. Am intalnit insa oameni in viata mea care m-au schimbat. Au intrat in viata mea doar pentru a modifica ceva la mine, nu intr-un mod direct desigur, si apoi si-au vazut de drum. Nu regret nicio experienta, mai trista sau mai vesela din viata mea. Dupa fiecare om cunoscut si fiecare intamplare prin care am trecut am ajuns sa fiu omul care sunt astazi. Mai buna sau mai rea, sunt o fiinta care poate fi iubita si pentru asta multumesc.
Ne intalnim cu momente in viata, episoade de trecere de la un nivel la altul, in care ni se da impresia ca putem alege...si alegem. Avem sansa de a fi fericiti si ne spunem parerea. Avem curajul de a ne asuma fericirea si toate consecintele ei, mergem mai departe. Nu, ramanem la nivelul ajuns. Mereu. Sansa nu vine a doua oara. Exista oameni binecuvantati cu a doua sansa a fericirii..si din pacate, cei mai multi o uita, o lasa, nu schimba de drum. As intreba: ce e mai la indemana...o iubire cum nu ai mai simtit in viata ta, completa si adevarata, in care sa te simti una si acceasi persoana cu persoana iubita, sau o afectiune stabila, cu nuante de respect si prietenie? Sigur, raspunsul va fi iubirea completa..dar avem nevoie si de stabilitate, respect si prietenie din partea celui iubit..si atunci? Atunci ne dam seama daca este vorba sau nu de o iubire adevarata, fara urma de inselatorie, de fals, de egoism sau manipulare...pentru ca iubirea include respect, stabilitate, dorinta, grija si mai ales prietenie. Nu cred ca in fata omului iubit trebuie sa fii intr-un fel, altfel de cum esti in mod obisnuit. Nu cred ca nu poti iubi un om la nebunie si in acelasi timp sa ii fii prieten de suflet, sa stie ca se poate baza pe tine oricand si oricum.
Sansa de a fi fericit este o binecuvantare, nicidecum o intamplare. Nu putem sa jonglam cu ea, caci s-ar putea sa jonglam cu propria viata, cu clipe pe care nu le vom mai intalni vreodata. Din mandrie si orgoliu, spunem nu. Nu ne rasturnam existenta doar pentru o clipa de fericire. Nu are rost. Este efemera. Si daca nu e asa? Daca ne-a fost daruita fara termen de returnare, ca o a doua sansa pentru a ne salva dintr-o viata monotona, dintr-un labrint, de altfel comun si tern, in care ne afundam din ce in ce mai rau? Mi se pare ca fiecare moment din viata noastra se intampla pentru a lasa ceva in urma. Fiecare om pe care il intalnim nu vine degeaba in viata noastra. Are un motiv. Poate sa ne arate ca nu avem comportametul potrivit, poate sa mai schimbe ceva pe ici pe colo din atitudine, la unghiul de abordare al vietii sau, poate, chiar pentru ne aduce un dar...fericirea.