Mereu si mereu ne rasar in cursul vietii si in scenariul fiecarei zile probleme fara rezolvare aparenta sau dorinte greu de atins. Fericirea este scurta. Nu cred ca poti fi fericit o viata intreaga, zi de zi, oricat de frumoasa ti-ar fi viata si cat de prietenoasa ti-ar fi soarta.
Exista momente cand ma intreb de ce mi se intampla anumite lucruri, de ce am parte de unele experiente nefericite sau de ce unii oameni apar in viata mea doar pentru a face act de prezenta, a bulversa un anumit moment al existentei mele si apoi dispar.
Nu am regrete. Poate pentru ca sunt impacata cu ceea ce sunt. Am 22. De ani. Si ma bucur de fiecare om pe care l-am cunoscut. Fie ca mi-a facut mult rau, fie ca a fost o prezenta pozitiva. Nu uit nimic din ceea ce mi se intampla, dar exista capitole carora le-am pus punct si le deschid doar prin geamul amintirilor.
Spuneam mai devreme ca nu regret nimic pana la aceasta varsta, pentru ca am facut lucruri pe care le-am simtit, le-am dorit si chiar daca nu le mai doresc in prezent, consider ca m-au reprezentat candva. Cu bune, cu rele, cu lacrimi si zambete.
Stiu ce ma face sa plang. Si nu ma tem sa plang atunci cand simt asta. Dar stiu la fel de bine ce ma face fericita, ce imi face sufletul sa rada cu zgomotul cristalin al rasului de bebelus.
La inca 22 de ani, in mai 2008, sunt multe lucruri pe care le cunosc si care stiu ca ma pot face fericita. Sunt fericita cand ma privesc in ochii mamei mele si stiu ca e mereu acolo sa-mi raspunda, sunt fericita atunci cand realizez ca familia mea e intreaga si sanatoasa, chiar daca e departe de mine... sunt fericita cand trec pragul apartamentului meu si stiu ca orice ar fi e locul meu, in care ma pot aduna si o pot lua de la capat, sunt fericita cand imi tin nepotelul de 7 luni in brate, ii simt prospetimea si ii sarut piciorusele, sunt fericita cand ascult muzica care imi place, cand imi cumpar sau primesc un buchet de lalele, cand privesc o fotografie care-mi taie respiratia, cand depasesc un obstacol dificil de trecut, cand ma uit in ochii unui om pe care il iubesc, cand ma tine in brate cineva la care tin, cand mana mea intalneste o alta a cuiva drag, cand privesc soarele intr-o zi de vara, cand ma plimb seara pe plaja, cand simt ce oameni speciali am avut ocazia sa intalnesc, cand aud un pian...
Sunt doar cateva din lucrurile care ma fac fericita si imi fac ochii sa zambeasca. Mai sunt multe si le descopar in fiecare zi...asa cum in fiecare zi pot exista alte motive pentru care sa simt ca sufletul mi se sparge in bucati imposibil de reunit.
duminică, 4 mai 2008
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Fericirea este ceva efemer si ca orice stare ne este data de evenimente de oameni si de lucruri desi ultimele ne dau un alt soi de fericire.Cineva spunea ,,gandeste te la ce ai inainte de a te gandi la ce-ti lipseste ,,si avea dreptate pentru ca viata nu ne ofera in fiecare moment al vietii ce ne lipseste sau ce ne dorim.Iubirea acest sentiment aducator de fericire dar si de tristeti, dezamagiri, deziluzii
etc. o dorim de cand ne nastem pana murim sub diverse forme.O forma speciala o are atunci cand se refera la EL - unicul care atunci cand apare ne face inima sa tresara si sa bata mai repede!Si cred ca pe langa fericirea de a fi mama, unei femei ii este adusa fericirea de acel EL!
Buna , iti recomand cu caldura, Festival 39 de la Hanul lui Manuc, Unirii, un loc splendid din toate punctele de vedere, zic asta ca am inteles sa asculti un pian cantand, mergi seara si nu o sa regreti.
Trimiteţi un comentariu